Ce măsuri trebuie luate în cazul unui accident rutier ce implică mărfuri ADR?

・Înainte de orice altă acțiune, persoana care a constatat prima producerea accidentului trebuie să anunțe toți ceilalți mebri ai echipajului și să declanșeze starea de urgență;

・După înștiințarea celor din interiorul vehiculului de transport, este necesară îndepărtarea imediată de locul accidentului și alarmarea celor din vecinătate. Pe de altă parte, dacă se iscă incendii minore ce pot fi stinse cu echipamentele din dotare, se recomandă stingerea lor pentru evitarea unui dezastru de mari proporții;

・Poliția și alte organe competente trebuie informate într-un mod detaliat astfel încât să fie capabile să reducă pagubele la minim;

・Mai ales atunci când vehiculul de transport conține mărfuri inflamabile, dar nu numai, în caz de accident trebuie evidată folosirea oricărei surse de foc sau aparat care se aprinde cu scânteie pentru a nu declanșa un incendiu;

・Folosirea echipamentelor electrice este strict interzisă cu excepția dispozitivelor care prezintă un certificat de siguranță sau a celor care se utilizează pentru a interveni de urgență;

・Echipa de intervenție va solicita documentele de transport pentru a se reasigura în legătură cu modul de intervenție și de aceea este recomandată păstrarea acestora într-un loc accesibil;

・Pentru siguranța echipajului și a tuturor celor din jur, intrarea în contact cu substanțele periculoase vărsate pe carosabil sau în interiorul vehiculului rutier trebuie evitată cu orice preț;

・Dacă accidentul s-a produs în apropierea unei surse de apă sau guri de canalizare și se poate evita scurgerea substanțelor periculoase care ar contamina apa, se recomandă folosirea echipamentelor de la bord pentru oprirea deversării;

・Toate articolele vestimentare purtate în momentul producerii unui accident ruiter ce implică substanțe periculoase, pot fi contaminate și de aceea trebuie dezbrăcate și depozitate la loc sigur. De asemenea, se recomandă spălarea corpului cât mai repede cu putință pentru a nu exista riscul infecției;

・Șoferii care transportă mărfuri periculoase dețin în mod obligatoriu atestat ADR și cunosc măsurile cu care pot diminua pagubele și victimele. Ei sunt obligați să respecte instrucțiunile învățate și în caz contrar pot fi trași la răspundere;

・Conform clasei în care sunt încadrate, mărfurile ADR transportate în colete sau vrac prezintă etichete cu riscul pe care îl reprezintă. În funcție de aceste etichete, șoferii vehiculului implicat într-un accident se pot ghida și pot acționa în consecință.

ADR sunt primele litere ale cuvintelor englezeștii Agreement, Dangerous și Road și fac referire la Acordul european referitor la transportul internațional al mărfurilor periculoase, mai exact, European Agreement concerning the International Carriage of Dangerous Goods by Road.

Mărfurile periculoase sunt împărțite în nouă clase distincte în funcție de riscurile pe care le reprezintă. Unele din aceste mărfuri pot reprezenta mai mult de un risc, iar pe larg, aceste riscuri pot fi:

・Explozia: Datorită compoziției lor chimice, mărfurile din clasele 1, 3, 4.2 și 5.1 pot produce, prin descompunere, reacții chimice violente care să determine efecte mecanice, termice, luminoase, sonore, sau de altă natură; 

・Emanația de gaze: Substanțele chimice în stare gazoasă precum azotul, oxigenul, dioxidul de carbon și altele pot pătrunde în atmosferă prin degajare și reprezenta riscuri de intoxicație, explozie sau coroziune;

・Incendiul: Mărfurile ADR din clasele 3, 4.1 și 5.1 sunt considerate mărfuri periculoase pentru ușurința cu care pot lua foc și produce pagube prin flacăra degajată;

・Intoxicația: Pesticidele, nitrobenzenul și anilina încadrate în clasa 6.1 de substanțe toxice, dacă se acumulează în organismul uman sau animal, reprezintă un pericol de otrăvire și chiar moarte;

・Infecția: Prin infecție se înțelege pătrunderea în organism a unor organisme și microorganisme străine de tipul paraziților, microbilor sau virușilor care atacă corpul, iar la rândul lui, acesta reacționează prin inflamații, acumulări de puroi sau cangrene, pentru a le elimina. Pericol de infecție reprezintă substanețe încadrate în clasa 6.2 de mărfuri periculoase constând în deșeuri provenite de la spitale sau alte substanțe ce conțin agenți patogeni;

・Radioactivitatea: Elementele cu structură atomică grea de tipul uraniului, radiului sau toriului, pot emite radiații corpusculare sau electromagnetice cu o acțiune asemănătoare cu cea a razelor X, extrem de periculoasă pentru om și mediu;

・Corosivitatea: Unele substanțe, ca de exemplu acidul sulfuric sau clorhidric și soda caustică, prin reacții chimice cu elemente din mediul înconjurător, produc eroziunea anumitor suprafețe sau țesuturi, afectând organismele vii. Aceste substanțe, nemanipulate corespunzător reprezintă un pericol pentru viață și sunt încadrate în clasa a 8-a de mărfuri ADR.

Pentru obținerea atestatele ADR pentru transportul mărfurilor periculoase șoferii interesați trebuie să susțină două examene distincte. În urma eliberării atestatului de calificare profesională inițială CPI, șoferii au dreptul să se specializeze și în transportul mărfurilor periculoase. Cu alte cuvinte, atestatul de mărfuri ADR poate fi considerat ca o etapă secundară în evoluția carierei de șofer profesionist. Atestatele ADR pot fi obținute în aceeași școală de șoferi ca și atestatul de marfă, iar examenele constau în teste grilă cu mai multe variante de răspuns din care una singură este corectă.

Acte necesare pentru eliberarea atestatelor ADR

În urma promovării examenelor de calificare profesională, șoferii trebuie să depună la Autoritatea Rutieră Română un set de documente care cuprinde:

・O cerere pentru eliberarea atestatului ADR;

・O copie după actul de identitate;

・O copie după permisul de conducere;

・Chitanța obținută în urma achitării în contul ARR a taxei de examinare la un oficiu poștal;

・Fotografii tip buletin cu măsuri de 25 x 32 mm.

Atestatul ADR se primește în termen de 30 de zile după depunerea actelor de mai sus și pentru eliberare este necesară semnătura aplicantului.

De ce este recomandat atestatul ADR șoferilor de vehicule rutiere de transport marfă?

Atestatul ADR nu este obligatoriu șoferilor care transportă marfă atâta timp cât aceasta nu este compusă din bunuri încadrate într-una din clasele ADR. Dar de-a lungul carierei ți se poate cere să transporți și mărfuri, aparent banale, dar care pentru proprietățile lor chimice sunt considerate un risc pentru om sau mediul înconjurător, ca de exemplu adezivi, vopseluri sau chiar soluție de spălat parbrizul. În această situație, în lipsa atestatului ADR, transportul este imposibil de efectuat. 

În transportul rutier de deșeuri și gunoaie se utilizează camioane dotate cu sisteme de colectare directă a deșeurilor sau vehicule rutiere cu containere mari ca volum, gata încărcate. Pentru acest tip de transport, vehiculul rutier se alege în funcție de volumul total de deșeuri care reprezintă obiectul transportului, distanța pe care acestea trebuie să o parcurcă, sistemul de recipiente în care se colectează și transportă deșeurile, interdicțiile sau limitările impuse pe ruta ce urmează a fi parcursă.

Transportul de deșeuri și gunoaie nu poate fi efectuat decât de operatori economici ce dețin o autorizație de mediu valabilă. Aceasta se obține conform legislației în vigoare și atestă deținătorul cu privire la diferite activități precum: colectarea, stocarea temporară, tratarea, reutilizarea sau eliminarea deșeurilor. 

Documentul de transport specific transportului de deșeuri nepericuloase

Dacă ne referim exclusiv la deșeuri care nu prezintă un pericol pentru om sau mediu, indiferent de volumul și greutatea acestora, ele pot fi transportate doar pe baza unui formular special. Acesta se numește formular de încărcare-descărcare deșeuri nepericuloase și se prescurtează FIDDNP. Acest document conține informații precum:

・datele de identificare ale transportatorului;

・numărul licenței de transport pentru mărfuri nepericuloase;

・data calendaristică la care expiră valabilitatea licenței de transport;

・datele de încărcare și descărcare a deșeurilor și gunoaielor transportate;

・categoria în care se clasifică deșeurile transportate;

・scopul pentru care se transportă deșeurile în cauză;

・numărul autorizației de mediu;

・data calendaristică la care expiră valabilitatea autorizației de mediu;

・cantitatea în tone sau kilograme a deșeurilor transportate;

・codul deșeurilor care se preia din fișa de dosar a expeditorului;

・descrierea deșeurilor;

・date privind punctul de colectare a deșeurilor;

・semnături.

Acest formular trebuie completat în trei exemplare care se împart între expeditorul deșeurilor denumit și generator sau detonator, transportator și destinatarul denumit și colector sau valorificator care poate avea funcția de colectare, stocare pentru o perioadă limitată de timp, tratare, reutilizare sau eliminare. Toate transporturile de deșeuri și gunoaie trebuie să fie însoțite de FIDDNP pe care fiecare din cele trei entități de mai sus are obligația să-l prezinte la cerere unui organ de control.

Pentru a putea fi citit de orice persoană fără a lăsa loc de intrepretări, FIDDNP se completează doar cu litere de tipar și un instrument de scris cu cerneală permanentă care să nu permită modificarea sau corectarea informațiilor înregistrate. De asemenea, în locul unde sunt necesare semnături acestea trebuie scrise cu cerneală albastră pentru a da originalitate documentului.

Orice completare neglijentă sau greșită a informațiilor din FIDDNP prezintă un rsic de contravenție în eventualitatea unui control din partea autoritățiilor.

În ziua de azi, faptul că o serie largă de substanțe chimice sintetice sunt cauza multor boli și duc la exticția a numeroase specii de plante și animale, nu mai este un secret. Cu toate acestea, multe din aceste substanțe sunt indispensabile industriei producătoare și folosirea lor nu poate fi încă interzisă prin lege. Dar acest lucru nu înseamă că producția, utilizarea și transportul substanțelor periculoase pentru mediu sunt neglijate și dimpotrivă, se supun unor legi stricte.

În vederea asigurării unui trai confortabil atât generației din prezent, cât și generațiilor ce vor urma, Uniunea Europeană încurajează utilizarea substanțelor mai puțin periculoase în detrimentul celor cu efecte grave asupra mediului și impune reguli severe expeditorului și transportatorului de substanțe periculoase pentru mediu.

Obligațiile expeditorului de mărfuri periculoase pentru mediu

Cel care expediază mărfuri cu risc pentru mediul încojurător, înainte de expediție, are obligația de a ambala marfa în ambalaje certificate. Aceste ambalaje trebuie să fie confecționate astfel încât să împiedice orice urmă de scurgere și să faciliteze acțiunile de manipulare, transport și depozitare. De asemenea, ele nu trebuie să reacționeze chimic cu substanțele din interiorul lor și să nu reprezinte un pericol pentru cel care le manipulează. 

În cazul ambalajelor resigilabile, ele trebuie concepute astfel încât să nu permită pierderi ale conținutului la deschidere și închidere. Ca și vehiculele de transport în care sunt încărcate, ambalajele substanțelor periculoase pentru mediu trebuie să fie etichetate cu simboluri de atenționare în conformitate cu Acordul European ce reglementează transportul internațional de mărfuri periculoase.

Expeditorul are obligația și de a procura transportatorului fișa de siguranță în care se fie menționate substanțele periculoase ce compun marfa și riscurile pe care acestea le reprezintă. Explicațiile trebuie scrise în limba oficială a țării de origine a mărfii, în limba transportatorului, în limbile țărilor de tranzit și în limba țării de destinație. În cazul în care într-o țară există mai multe limbi oficiale, autoritatea competentă va specifica limba sau limbile în care trebuie tradusă fișa de siguranță.

Obligațiile transportatorului de mărfuri periculoase pentru mediu

Un transportator de mărfuri periculoase pentru mediu are obligații suplimentare față de un tranpsportator de mărfuri generale. De la punctul de încărcare și până la cel de descărcare de el depind condiția mărfii transportate, cât și sguranța mediului și a celor din jur. Înainte de toate, el are obligația de a înțelege și respecta explicațiile specificate în fișa de siguranță. 

În cazul substanțelor periculoase pentru mediu, cisternele sau alte mijloace de transport utilizate, trebuie să aibă aplicat marcajul “substanță periculoasă pentru mediu” constând într-un romb pe care este desenat un copac desfrunzit și un pește mort.

Tipuri de vehicule folosite la transportul substanțelor la temperaturi ridicate

Pentru substanțele care trebuie transportate la temperaturi de o anumită valoare, se folosesc:

・Vehicule de tip cisternă;

・Containere-cisternă;

・Cisterne mobile;

・Alte tipuri de mijloace de transport cu dotări speciale.

 Pentru ca temperatura din cisternă să fie ridicată pe toată durata transportului, vehiculele utilizate sunt prevăzute cu un sistem de încălzire prin abur, sau cu un mecanism de recirculare a unor lichide fierbinți în interior sau de jur împrejur. Indiferent de dotări, este vital ca substanța transportată la temperatură ridicată să nu poată părăsi cisterna, chiar și în caz de șoc, de la punctul de încărcare și până la punctul de descărcare.

Cum se marchează un vehicul de transport pentru substanțe la temperaturi ridicate?

Vehiculele folosite pentru transportul la temperaturi înalte trebuie marcate cu însemne de atenționare atât pe laturi cât și în partea din spate. Pe de altă parte, containerele și cisternele mobile, se marchează pe laturi și extremități. Însemnele constau într-un triunghi echilateral, cu laturi de minim 250 mm. 

Acest triunghi este de culoare albă, cu margini groase și roșii și cu un desen în mijloc reprezentând un termometru care arată o temperatură ridicată. Însemnul simbolizează pericolul de arsură și recomandă evitarea contactului cu părțile încinse ale vehiculului.

Mijloace și echipamente de protecție obligatorii

Pe lângă însemne, în cazul vehiculelor care transportă substanțe la temperaturi ridicate, este necesară existența la bord a mijloacelor și echipamentelor de protecție împotriva substanțelor și suprafețelor încinse. Aceste dotări constau în:

・O cală în concordanță cu dimensiunile vehiculului;

・Un set de dispozitive de avertizare independente;

・Un lichid special pentru spălarea ochilor în caz de accident;

・Câte o lanternă pentru fiecare membru al echipajului;

・Veste fluorescente;

・Mănuși și ochelari de protecție;

・Măști pentru evacuarea de urgență în cazul mărfii de tip pulbere sau gaz;

・O lopată pentru mărfurile care pot fi colectate;

・Material special pentru acoperirea gurilor de canalizare;

・Recipiente colectoare.

Etichetarea coletelor ce conțin mărfuri periculoase

Etichetele folosite la marcarea mărfurilor ADR au mărimi standard. Ele trebuie să fie de forma unui romb cu latura de 100 mm și să aibă în interior o linie desenată la 5 mm de margine. Ele prezintă un desen în partea de sus care ilustrează tipul de pericol, iar în partea de jos, numărul cu care acesta este clasificat. Ca regulă generală, etichetele se afișează pe un fond contrastant, ca să fie cât mai vizibile.

În cazul coletelor de dimensiuni mici, etichetele pot fi mai mici decât mărimile standard menționate mai sus. Pentru obiectele neambalate, etichetarea se face direct pe produs sau pe dispozitvul de manipulare sau stocare.

Etichetarea vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase

În cazul vehiculelor destinate transportului mărfurilor periculoase se folosesc panouri rectangulare portocalii sau plăci-etichetă tot în formă de romb, dar cu latura de 250 mm. 

În cazul plăcilor-etichetă, linia din interior se trasează la 12.5 mm de muchie. Ca și etichetele de pe ambalaje, ele prezintă un desen și un număr care definesc pericolul. 

Plăcile portocalii sunt confecționate dintr-un material reflectorizant. Ele au o bază de 400 de mm și o înălțime de 300 de mm. În cazul lor, bordura din interior constituie o linie de culoare neagră, groasă, cu lățimea de 15 mm. Plăcile portocalii au înscrise pe față două numere: numărul ONU și clasa pericolului reprezentat de marfa ADR.

Rezistente atât la condițiile meteo cât și la flacără, plăcuțele portocalii folosite pentru semnalizarea conținutului mijlocului de transport nu se desprind de la vânt sau ploaie și nu cad nici în cazul în care sunt ținute 15 minute în foc. 

Există și situații în care dimensiunile vehiculului nu permit lipirea plăcilor portocalii de mărimi standard. În acest caz plăcile folosite pot fi mai mici, dar să nu aibă dimensiuni sub 300 mm pentru bază și 120 mm pentru înălțime. Pentru astfel de plăci, bordura neagră trebuie să aibă o lățime de minim 10 mm. Singurul număr care trebuie obligatoriu înscris pe plăcile portocalii de dimensiuni reduse este numărul ONU.

La aplicarea plăcilor portocalii trebuie să se țină cont de suprafața pe care acestea sunt aplicate. Dacă se lipesc pe un panou rabatabil, ele trebui concepute în așa fel încât să nu cadă la deschiderea sau închiderea panoului.

Amplasarea însemnelor de semnalizare, depinde de natura mărfii ADR transportate. De exemplu, pentru un vehicul care transportă mărfuri periculoase din Clasa 1 este necesară existența plăcilor-etichetă pe ambele laturi ale vehiculului și în partea posterioară.

Dacă se transportă obiecte sau substanțe periculoase din Clasa 1 diferite, dar aparținând unor grupe compatibile, aceste grupe nu trebuie în mod special înscrise și pe plăcile-etichetă. Dacă pe de altă parte, mărfurile ADR transportate aparțin unor diviziuni necompatibile, plăcile etichetă trebuie să fie realizate după modelul diviziunii celei mai periculoase. După pericolul pe care îl reprezintă, primul număr fiind pentru marfa cea mai periculoasă și ultimul pentru cea mai puțin periculoasă, plăcile-etichetă pot fi numerotate cu 1.1, 1.5, 1.2, 1.3, 1.6 și 1.4.

Ca reguli de conduită, șoferului autovehiculului care transportă mărfuri ADR îi sunt interzise următoarele activități:

・să fumeze ori să aprindă orice sursă de foc în interiorul sau la o distanță mai mică de 50 de metri de vehiculul rutier;

・să conducă imprudent provocând șocuri autovehicului care ar putea cauza aliberarea mărfii;

・să se abată de la drumul prestabilit;

・să permită altor pasageri urcarea în autovehicul;

・să remorcheze orice tip de automobile;

・să părăsească vehiculul rutier și marfa transportată sau să o lase în grija altor persoane;

・să transporte în autovehicul combustibili în ambalaje improvizate.

Orice abatere de la regulile de mai sus impuse de legislația în vigoare, atrage cu sine sancțiuni aplicate atât șoferului cât și companiei de transport din care acesta face parte. Sancțiunile constau în amenzi a căror valoare este determinată de gravitatea faptelor.

Mărfurile periculoase în funcție de natura lor se împart în diferite clase, fiecare având un anumit tip de etichetare.

Astfel mărfurile ADR sunt:

1. Materiale explozive;
2. Gaze periculoase;
3. Lichide inflamabile;

4.1. Substanțe solide inflamabile;

4.2. Substanțe solide cu ardere spontană;

4.3. Substanțe solide care în contact cu apa devin periculoase;

5.1. Substanțe oxidante;

5.2. Peroxizi organici;

6.1. Otrăvuri;

6.2. Substanțe infecțioase;

7. Materale radioactive;
8. Substanțe corozive;
9. Diverse substațe și obiecte periculoase.

Ce acte sunt necesare pentru transportul mărfurilor periculoase?

Transportul mărfurilor ADR în România și Uniunea Europeană presupune existența următoarelor documente:

・licență de transport

・licență de execuție pentur autovehiculul folosit la transport;

・certificat ADR de pregătire profesională pentru conducătorul autovehiculului;

・certificat de agreere al autovehiculului corespunzător mărfii ADR transportată;

・carnet de conducere obținut cu mai mult de un an în urma efectuării transportului;

Pe lângă actele amintite mai sus, vehiculul rutier cu care se efectuează transportul de mărfuri periculoase trebuie să fie echipat corespunzător și să prezinte etichete de semnalizare în funcție de clasa în care se încadrează mărfurile din interiorul său. 

Transportul de mărfuri periculoase în România și în Uniunea Europeană este reglementat prin acorduri internaționale, legea Uniunii Europene și legislația națională.