fbpx

Tahograful in industria de transport de marfa intern sau international

Tahograful in industria de transport de marfa intern sau international

Tahograful in industria de transport de marfa intern sau international

Tahograful este un dispozitiv folosit în transporturile rutiere naționale și internaționale, de marfă sau de persoane. Acest dispozitiv înregistrează viteza mijlocului de transport precum și timpii de odihnă și lucru impuși ai șoferului vehiculului rutier și permite verificarea respectării acestora. 

 

Din punct de vedere lingvistic, tahograf înseamnă înregistrarea într-un grafic a turației motorului unui automobil denumită și tahometru. Deși existența tahografului nu este cunoscută la scară largă de cei care nu activează în domeniul transporturilor, pentru șoferi și companiile de transport reprezintă regula de căpătâi pentru funcționarea în legalitate a firmei și efectuarea serviciilor de transport la standarde europene.

 

Istoria tahografului a început acum aproape 100 de ani. În anul 1920, Max Maria von Herber, un inventator german a venit cu ideea acestui dispozitiv, o idee futuristă la vremea aceea. 

 

Primele tahografe erau dispozitive acționate mecanic, evoluând cu timpul în unități electronice. Datele celor din urmă însă puteau fi manipulate astfel încât abaterile de la lege să nu fie descoperite. Acest lucru a dus la necesitatea includerii în dispozitiv a unor caracteristici de diagnosticare și cabluri armate care să nu permită modificarea datelor.

 

Inițial, tahografele au fost folosite pentru a înregistra călătoriile feroviare și abia apoi au devenit comune și în rândul transportatorulor de marfă. Numărul mare de accidente rutiere cauzate de lipsa de odihnă a șoferilor vehiculelor de transport marfă a făcut ca dispozitivul să devină obligatoriu plin lege, începând cu Germania în anul 1952.

 

La început, doar șoferii de vehicule rutiere care depășeau greutatea de 7.5 tone erau obligați să utilizeze tahograful. Dar în anii ce au urmat, legea a devenit valabilă pentru toți transportatorii, inclusiv pentru șoferii de autobuze.

 

Înainte de impunerea prin lege a utilizării tahografului, șoferii erau obligați să treacă sarcinile de muncă și timpii de condus într-o condică scrisă. Dar tahograful s-a dovedit a fi mult mai eficient în îmbunătățirea siguranței în trafic și scăderea numărului de accidente.

 

Tipuri de tahografe folosite în prezent

 

Există două tipuri de tahografe în uz: analogice și digitale

 

Tahografele analogice folosesc un disc marcat, confecționat din hârtie cerată pentru marcarea timpilor de condus. Dar fiind fabricate dintr-un material cu grad scăzut de rezistență și vulnerabil la manipulare, se tinde spre înlocuirea acestui tip de tahografe cu cele digitale.

 

Tahografele digitale în loc de discuri de hârtie folosesc carduri. Spre diferență de cele analogice, ele au o memorie de minim 1 an de zile, iar modul de înregistrare permite controlorilor de trafic descărcarea și prelucrarea datelor cu ajutorul unui cititor de carduri, dar și direct de pe aparat.

 

Sancțiuni pentru nefolosirea sau folosirea improprie a tahografului

 

Utilizarea necorespunzătoare a dispozitivului de înregistrare a turațiilor motorului sau depășirea timpilor de condus, sunt pedepsite prin lege cu amenzi cuprinse între 8000 și 16000 lei aplicate operatorului de transport. 

 

Operatorul de transport are următoarele obligații:

 

・Să utilizeze vehicule echipate cu tahograf digital dacă acestea sunt înmatriculate prima oară după 1 ianuarie 2007;

・Să descarce și să stocheze datele înregistrate de tahorgaf, periodic, cel târziu o dată la 28 de zile;

・Să păstreze toate datele înregistrate de tahograf incluzând timpii de odihnă și conducere timp de un an;

・Să se asigure că șoferul căruia îi încredințează vehiculul deține o cartelă tahografică valabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *